Indicatorul 3.1 Resursele de apă

Mesajul cheie
Republica Moldova dispune de resurse limitate de apă comparativ cu marea majoritate a statelor europene fiind dependentă de volumele de apă care vin pe cursurile râurilor Prut și Nistru, acumulate preponderent în afară țării. În același timp, Moldova rămâne o țară cu un sector agricol destul de mare în cadrul economiei dar cu un număr mare de agricultori mici cu afaceri rudimentare. Secetele tot mai frecvente duc la un necesar de apă din ce în ce mai mare, respectiv irigare, care nu de puține ori are loc în baza unor sisteme ineficiente, cu mari pierderi. Astfel, pe lângă un volum mare de apă captată pe cap de locuitor și un nivel relativ înalt de stres hidric, pierderile la transportare rămân a fi semnificative fără careva perspective clare de diminuare.

Evoluția indicatorului
Sursa principală de alimentare cu apă o reprezintă apele de suprafață din cele două districte ale bazinelor hidrografice: Dunărea-Prut și Marea Neagră, pe de o parte, și Nistru, pe de altă parte. Convențional acestea sunt cunoscute prin bazinele râurilor Nistru și Prut, râuri cu fluxuri instabile în ultimii ani urmare condițiilor hidrometeorologice dar și activității economice în amonte. Chiar și așa, resursele de apă depind de volumele de apă care vin pe cursurile râurilor Prut și Nistru, acumulate preponderent în afară țării. De cealaltă parte, resursele interne (râurile și rezervele de apă subterană) constituie doar 1,6 mld. m3, care raportate la nivelul populației constituie circa 580 m3 pe cap de locuitor, mult sub volumul raportat în alte state europene. În general, resursele de apă interne pot fi considerate de o calitate precară, urmare ignorării permanente de-a lungul multor ani a aspectelor de mediu. Conform datelor calitatea apelor râului Prut și Nistru se încadrează în clasa III (moderat poluată), iar cea a râurilor din interiorul țării în clasele IV-V (poluată și foarte poluată).
În pofida unor resurse limitate de apă, volumul apei captate este destul de mare, de circa ½ din resursele regenerabile de apă sau un volum anual de aproximativ 970 mil. m3 (370 m3 pe cap de locuitor), figura 32. Una dintre cauzele valorilor mari pentru apa captată se referă la pierderile, relativ mari în timpul transportării. În perioada 2001 - 2019 pierderile apei la transportare au cunoscut o evoluție, relativ, stabilă și au variat între 60-70 mil. m3. Pe termen lung se atestă o reducere a volumului de apă captată, principalul factor ce determină această evoluție fiind scăderea numărului populației, respectiv scăderea consumului de către gospodăriile casnice. De cealaltă parte, în cazul necesităților de producție scăderea nu este atât de pronunțată, în ultimii ani volumul apei utilizate de agenții economici reducându-se nesemnificativ.

Figura 32. Captarea apei, milioane m3

Dacă ar fi să analizăm raportul dintre resursele interne regenerabile de apă, Republica Moldova ocupă printre ultimele poziții dintre statele europene, figura 33. În ultimii ani acest indicator s-a îmbunătățit doar din contul reducerii numărului populației și nicidecum unei situații evolutive a resurselor de apă. Mai mult ca atât, nivelul de stres hidric calculat ca ponderea extragerii apei dulci din resursele totale disponibile de apă dulce înregistrează o valoare de 12,5, peste statele vecine Romania (6,3) și Ucraina (11,2). Acest fapt se datorează unui consum irațional, atât din partea populației, a agenților economici, cât și a pierderilor mari în timpul transportării. Spre exemplu, procesul de irigare în agricultură rămâne unul deficitar de multe ori cu pierderi consistente urmare unor instalații improvizate.

Figura 33. Resursele interne de apă regenerabile per capita, m3 și nivelul de stres hidric, %

În același timp raportul dintre pierderi și volumul apei captate se situează în jurul valorii de 7-8%, peste valorile înregistrate de alte state europene. De asemenea, indicatorii relativi, cum ar fi: pierderi de apă pe cap de locuitor sau raportat la PIB, denotă o poziție nefavorabilă. De exemplu, fiecărei persoane în Republica Moldova îi revin pierderi de circa 23 m3, iar pentru producerea unui dolar de PIB se pierd 6,9 dm3 de apă, ceea ce duce țara noastră printre primele poziții în raport cu alte state europene.

Indicatorul 3.2 Resursele forestiere

Mesajul cheie
În pofida unei ușoare creșteri a gradului de împădurire a teritoriului țării, Republica Moldova rămâne o țară cu resurse forestiere reduse. Acest fapt se întâmplă în condițiile în care țara noastră are grave probleme de mediu, cu fenomene climatice extreme tot mai frecvente în ultimii ani. În același timp nimeni nu mai pune la îndoială că suprafața redusă acoperită cu păduri este una din cauzele acestor fenomene, acțiuni prompte de politici publice în domeniu fiind absolut indispensabile.

Evoluția indicatorului
Republica Moldova rămâne o țară cu un grad de împădurire redus, suprafața terenurilor acoperite cu păduri fiind într-o creștere nesemnificativă în ultimii ani. Cea mai mare parte a fondului forestier aparține statului prin intermediul Agenției „Moldsilva” (86,7%) autorităților administrației publice locale (12,8%) și altor instituții. În ultimii 10 ani suprafața fondului forestier s-a majorat de la 419 până la aproximativ 425 mii ha, în special din contul terenurilor acoperite de păduri de foioase tari. Datorită acestor evoluții gradul de împădurire a țării s-a majorat de la 11,1 la 11,3% cu variații în dependență de zonă: la Nord – 7,2%, la Centru – 13,5% și în zona de Sud – 6,7%.
Ritmul lent de creștere a suprafeței împădurite este din ce în ce mai des în atenția politicienilor, or frecvența fenomenelor meteo extreme din ultimul timp atenționează societatea că nu mai este timp de pierdut. Chiar la nivel de Președinție în anul 2021 a fost instituit Grupul de lucru pentru elaborarea Programului național de împădurire a țării. Acesta are în vedere plantarea, în următorii zece ani, a cel puțin 100 mii de hectare de pădure ceea ce ar însemna atingerea unei ținte de 15% din suprafața țării.

Figura 34. Indicatorii resurselor forestiere

În ceea ce privește rezervele de masă lemnoasă, în ultimii ani se atestă o încetinire a ritmului de creștere. Între 2005 și 2020 rezerva de masă lemnoasă pe picior s-a majorat de la 45 la 49,9 mil. m3, cu o creștere medie anuală de 0,5 mil. m3. Totuși, începând cu anul 2015 acest ritm a scăzut, fiind influențat inclusiv și de faptul că aria forestieră unde s-au realizat tăieri de produse principale a fost mai mare decât suprafețele de păduri supuse lucrărilor de regenerare (sădirea de copaci). Astfel, între 2015 și 2020 suprafața pe care s-au efectuat tăieri de produse principale s-a majorat de la 4603 la 4925 ha, în timp ce lucrările de regenerare s-au realizat în zone a căror arie totală nu au cunoscut o creștere continuă, ci a variat între 4200 și 4900 ha.
Gradul de împădurire a țării rămâne a fi foarte mic în comparație cu alte state europene, Moldova ocupând una dintre ultimele poziții la acest capitol, figura 35. Moldova este doar înaintea unor state insulare sau cu suprafețe extinse de apă, cum ar fi Olanda, Irlanda sau Islanda, media la nivel european fiind în jurul a 30%. O situație similară este și în cazul suprafețelor împădurite pe cap de locuitor, unde fiecărei persoane îi revin doar 150 m2 de suprafață împădurită.

Figura 35. Gradul de împădurire la nivel european, %

Indicatorul 3.3 Resursele funciare

Mesajul cheie
Resursele de sol nu au înregistrat modificări semnificative în ultimii 10 ani. Factori precum urbanizarea, densitatea populației sau extinderea infrastructurii nu au fost în măsură să modifice structura fondului funciar. Astfel, Republica Moldova rămâne un teritoriu cu suprafețe predominant agricole, solul fiind de altfel principale resursă naturală a țării. Cu toate acestea, suprafețe largi de terenuri agricole rămân a fi parcelate iar unele afectate de eroziune, fapt ce reduce din performanțele sectorului agricol.

Evoluția indicatorului
Fondul funciar al țării este predominat de terenurile cu destinație agricolă. Cota acestora rămâne a fi una din cele mai mari din lume, de circa 62% din totalul fondului funciar sau 2,1 milioane hectare. De asemenea, utilizarea terenurilor agricole rămâne practic aceeași de ani buni, cu mai bine de 70% din terenuri arabile și puțin peste 10% de suprafețe cu plantații multianuale, împărțite aproximativ egal între vii și livezi. Un lucru îmbucurător în ultimii ani ține de micșorarea suprafețelor agricole neprelucrate (pârloagă) cu mai bine de 15 mii hectare. Astfel, în prezent terenurile aflate într-o asemenea situație înregistrează o suprafață de circa 27 mii hectare sau 1,1% din totalul terenurilor cu destinație agricolă. Cu toate acestea, calitatea solului tinde să scadă urmare eroziunii, lipsei asolamentelor și a măsurilor de conservare a solurilor. Conform datelor Cadastrului Funciar solurile erodate ocupă circa 877,6 mii hectare, inclusiv 114 mii hectare puternic erodate. Suprafața solurilor erodate s-a majorat pe parcursul ultimelor 40 de ani cu 283,4 mii hectare, avansând cu circa 7 mii hectare anual.
Celelalte tipuri de terenuri care cuprind fondul funciar rămân să înregistreze aceleași suprafețe și anume: (i) păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră – 13,4%; (ii) terenurile localităților – 9,2% și (iii) terenuri ale fondului apelor – 2,6%. Excepție de la această regulă o fac terenurile din fondul de rezervă care la moment dețin o pondere de 11,2% din suprafața fondului funciar dar care s-a redus cu puțin peste 90 mii hectare în ultimii 10 ani. Aceasta s-a redus în mare parte excluderii terenurilor ocupate de construcții și anexe a fostelor unități agricole și trecerii acestora la categoria terenuri cu destinație agricolă.

Figura 36. Modul de folosință a fondului funciar la 1 ianuarie, milioane hectare

Indicatorul 3.4 Agricultura ecologică

Mesajul cheie
Agricultura ecologică cu greu poate fi considerată ramură distinctă a agriculturii în condițiile în care atât suprafața terenurilor cât și numărul de operatori implicați rămâne redus. Cauzele sunt multiple și țin atât pe partea de cerere din partea consumatorilor cât și de oferta producătorilor. În același timp, deși printr-o serie de documente strategice statul și-a propus promovarea agriculturii ecologice, suportul oferit rămâne limitat inclusiv din punct de vedere financiar.Evoluția indicatorului
Agricultura rămâne un sector cheie pentru economia națională chiar dacă ponderea acesteia în PIB înregistrează un continuu declin. La situația anului 2020 contribuția agriculturii la formarea PIB a fost de circa 10%, practic în jumătate față de situația anilor 2000. În situația în care agricultura este un sector extrem de sensibil la condițiile climaterice, statul și-a asumat o dezvoltare durabilă a agriculturii, inclusiv prin ecologizarea sectorului drept soluție indicată pentru a face față a provocărilor. Astfel, agricultura ecologică este văzută prin prisma produselor agroalimentare obținute fără utilizarea anumitor substanțe chimice de sinteză (cunoscută drept producție bio, sau eco). La aceasta se mai adaugă tehnologiile de producție care trebuie să fie prietenoase mediului înconjurător, respectiv să aibă un impact negativ redus asupra biodiversității.
Cu toate că Republica Moldova a avansat pe dimensiunea legislativă în ceea ce privește agricultura ecologică (reglementări ce țin de certificare, inspecție, marcare, export, etc.), capacitățile de producție nu au crescut semnificativ. Atât numărul fermierilor implicați cât și suprafața terenurilor agricole ecologic înregistrează o evoluție ambiguă fără perspective clare, figura 37). Conform Atlasului Agriculturii Ecologice, la sfârșitul anului 2020 activau 144 producători agricoli ecologici care prelucrau o suprafață  de circa 29,3 mii hectare, sau 1,4% din suprafața agricolă a țării. Totuși, trebuie de ținut cont și de anumite limitări statistice, or statisticile oficiale pe alocuri nu includ acei producători care aplică practicile agricole ecologice, dar nu sunt certificați sau sunt certificați de organizații străine.

Figura 37. Agricultura ecologică

Indicatorul 3.5 Biodiversitatea

Mesajul cheie
Diversitatea biologică reprezintă o resursă naturală care stă la baza funcționării adecvate a ecosistemelor. Starea în care se găsește domeniul biodiversității poate fi descrisă prin numărul în creștere de specii de plante și animale pe cale de dispariție. Ultima ediție a Cărții Roșii prezentată în anul 2015 menționează de 2 ori mai multe specii de plante și animale față de ediția anului 2001. În aceste condiții Republica Moldova are nevoie de politici clare și măsuri de protecție a speciilor rare și vulnerabile prin restabilirea habitatelor naturale.

Evoluția indicatorului
Flora Republicii Moldova include circa 5,5 mii de specii de plante dintre care 208 specii sunt incluse în cea mai recentă ediție a Cărții Roșii. De cealaltă parte, fauna este reprezentată de aproximativ 17 mii de specii de animale dintre care în pericol de exterminare și incluse în Cartea Roșie sunt un număr de 219 specii. În mod normal, Cartea Roșie a Republicii Moldova se actualizează și se publică o dată la 10 ani, în urma unei reevaluări a stării de conservare și distribuției geografice a speciilor din flora și fauna sălbatică.
Ultima ediție datează cu anul 2015 și practic dublează numărul de specii protejate, ceea ce vorbește de altfel de un regres al resurselor cinegetice, figura 38. O situație alarmantă se atestă la amfibieni și reptile unde din numărul total de specii 64 % sunt amenințate cu dispariția, mamiferele cu 40 % și păsări cu 22%. Mai multe specii din aceste categorii riscă să devină în viitorul apropiat specii dispărute, dacă nu vor fi întreprinse măsuri urgente și eficiente de restabilire a efectivelor.
O situație aproximativ similară se atestă în cazul resurselor piscicole cu circa 27% de specii pe cale de dispariție. Din punct de vedere al biodiversității acvatice, râurile Nistru și Prut rămân fără îndoială cele mai bogate. Cu toate acestea, braconajul și pescuitul fără control duc la epuizarea resurselor piscicole, pescuitul industrial fiind imposibil de mai mulți ani. Practic statul prin instituții și mecanismele de control nu are capacitatea să asigure o supraveghere a activității de pescuit, fie că e vorba de pescuit sportiv, de recreere sau comercial.

Figura 38. Specii de plante și animale protejate (incluse în Cartea Roșie)

Indicatorul 3.6 Arii naturale protejate

Mesajul cheie
Republica Moldova înregistrează suprafețe reduse de arii protejate în raport cu teritoriul țării chiar dacă periodic anumitor zone le este conferit acest titlu. Mai mult ca atât, obiectivul de conservare a naturii și a valorilor culturale asociate de pe aceste suprafețe cu greu este atins în condițiile în care statul nu poate asigura respectarea deplină a cadrului legal și limita intervenția dăunătoare a omului.

Evoluția indicatorului
Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (IUCN) apreciază ariile protejate drept ,,spații geografice clar delimitate, recunoscute, desemnate și administrate în baza unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu scopul de a realiza conservarea pe termen lung a naturii, precum și a serviciilor de mediu și a valorilor culturale asociate”. Conform legislației naționale fondul ariilor protejate constă din mai multe categorii de obiecte și complexe naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru conservarea biodiversității și habitatelor naturale, pentru studierea proceselor naturale, restabilirea echilibrului ecologic și pentru educația ecologică a populației.
Suprafața ariilor naturale protejate de stat constituie circa 193 mii hectare sau 5,7%% din teritoriul țării și cuprinde 312 obiecte. Aceasta înregistrează întindere constantă dea lungul timpului, modificările fiind consemnate doar odată cu atribuirea prin lege a statutului de arii protejate. Astfel, o creștere semnificativă a fost înregistrată în  anul 2007 și 2011 (figura 39) care a dus la extinderea de aproape 4 ori a acestor suprafețe. Cele mai importante arii naturale protejate sunt reprezentate de cele 5 rezervații științifice pe larg cunoscute, și anume: Codru, Iagorlac, Prutul de Jos, Plaiul Fagului și Pădurea Domnească. Destinația acestor rezervații este de a proteja ecosistemele naturale cu toate componentele mediului, care includ specii de arbori, arbuști și alte specii de plante precum și întregul complexul faunistic.

Figura 39. Suprafața ariilor protejate, mii hectare

După suprafața ariilor protejate în raport cu suprafața țării, Republica Moldova este situată pe unul din ultimele locuri printre statele europene. În același, nerespectarea regimului de protecție , intervenția mană și răspunsul slab din partea instituțiilor de stat în domeniu limitează capacitatea de conservare efectivă a diversității biologice conform cerințelor stipulate în convențiile internaționale.