Indicatorul 2.1 Emisiile de gaze cu efect de seră

Mesajul cheie
Creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră are implicații majore asupra caracteristicilor ambientale și sporește vulnerabilitatea față de schimbările climatice. Sporirea emisiilor de GES determină creșterea temperaturii, degradarea condițiilor climaterice și sporește frecvența și intensitatea fenomenelor meteorologice extreme. În Republica Moldova, după 2010 emisiile gazelor cu efect de seră, inclusiv a CO2 (dioxidul de carbon reprezintă 2/3 din gazele cu efect de seră), au cunoscut o evoluție, relativ, stabilă.

Evoluția indicatorului
Între 2010 și 2019 emisiile gazelor cu efect de seră au avut o dinamică constantă (Figura 15). În această perioadă emisiile anuale au constituit circa 13,4 mil. tone echivalent CO2. Evoluțiile anuale au fluctuat puțin în jurul acestei valori și s-au încadrat într-un coridor cuprins între 13 și 13,8 mil. tone echivalent CO2. Bioxidul de carbon reprezintă 2/3 din gazele cu efect de seră. Între 2010 și 2019, emisiile de CO2, de asemenea, au evoluat constant și au oscilat puțin în jurul unei valori medii anuale de circa 9,1 mil. tone. Fluctuațiile anuale au variat între 8,8 și 9,5 mil. tone.

Figura 15. Emisiile gazelor cu efect de sera, inclusiv CO2, mii tone echivalent CO2

Între 2010 și 2019, structura emisiilor GES, în funcție de sectoare, nu a cunoscut schimbări semnificative (Figura 16 ). Ponderea emisiilor generate de  sectorul energetic s-a redus de la 70 la 67,5%. Cota emisiilor provenite din agricultură a fluctuat puțin în jurul nivelului de 14,5%. Deșeurile produc puțin 11% din degajările de GES. Ponderea emisiilor determinate de procesele industriale și utilizarea produselor a crescut de la 4,2 la 7,2%.

Figura 16. Structura emisiilor gazelor cu efect de sera pe sectoare, %

Indicatorul 2.2 Productivitatea CO2

Mesajul cheie
Productivitatea CO2 este un indicator ce reflectă corelația dintre emisiile de CO2 și dinamica economică. Productivitatea arată ce valoare a outputului economic (MDL sau USD de PIB) revine la o anumită cantitate de CO2. De exemplu, creșterea productivității denotă faptul că producerea unui MDL sau USD de  PIB este însoțită de reducerea degajărilor de CO2.
În Republica Moldova, după 2010, evoluția, relativ, constantă a emisiilor gazelor cu efect de seră, inclusiv a CO2, a fost însoțită de o ascensiune a PIB-ului. În consecință s-a majorat productivitatea CO2 și s-a produs decuplarea creșterii economice de emisiile de CO2. În pofida acestei avansări nivelul productivității CO2 din Republica Moldova rămâne destul de mic în raport cu alte state din Europa.

Evoluția indicatorului
Între 2010 și 2019, economia Republicii Moldova, a cunoscut, în linii mari, o dinamică ascendentă, deși în 2012 și 2015 s-a atestat reduceri ale PIB-ului.  Drept urmare, în 2019 comparativ cu 2010 PIB-ul s-a majorat cu circa 42%. În condițiile în care evoluția CO2 a fost constantă, iar PIB-ul a crescut s-a atestat majorarea productivității CO2 (Figura 17 ). Nivelul productivității s-a mărit de la 7,3 la 9,5 MDL/kg. Totodată, și raportul dintre PIB și emisiile de gaze cu efect de seră s-a majorat de la 10,7 la 14 MDL/kg echivalent CO2. Majorarea productivității indică și asupra faptului că s-a produs decuplarea creșterii economice de emisiile de CO2.

Figura 17. Productivitatea GES și CO2 în Republica Moldova

Dacă exprimăm productivitatea CO2 în USD, la paritatea puterii de cumpărare, în prețurile constante ale anului 2017, atunci între 2010 și 2019 s-a produs o creștere de la 3 la 4 USD PPC/kg, ceea ce reprezintă o majorare cu 30,8%. Deși acest rezultat este bun, majorarea productivității în Republica Moldova a fost mai mică decât avansarea înregistrată în UE, unde productivitatea s-a mărit cu 35,5%. Totodată, chiar și în pofida faptului că nivelul productivității din Republica Moldova a avansat cu peste 30%, acesta rămâne scăzut comparativ cu alte state europene (Figura 18). De altfel, Moldova ocupă una dintre ultimele poziții printre statele europene după productivitatea CO2. Astfel, în 2016 productivitatea din Moldova reprezenta circa 58,4% din nivelul atestat în UE.

Figura 18. Productivitatea CO2, USD PPC (2017=1)/kg

Indicatorul 2.3 Consumul final de energie

Mesajul cheie
Modul în care este utilizată energia influențează asupra dezvoltării economiei verzi. Producerea energie din contul utilizării mai reduse a combustibililor, determină scăderea emisiilor de CO2 și contribuie la menținerea unui mediu curat. Productivitatea energetică este un indicator ce reflectă relația și dintre utilizarea energiei și evoluția economică. Productivitatea arată ce valoare a outputului economic (un MDL sau USD de PIB) revine la o anumită cantitate de energie. De exemplu, creșterea productivității denotă faptul că producerea unui MDL sau USD de PIB a fost însoțită de scăderea consumului de energie. În Republica Moldova, după 2010 oferta de energie primară și consumul final de energie au crescut. Majorarea ofertei de energie a fost mai mică decât ascensiunea PIB-ului. În consecință s-a produs o creștere a productivității energetice. Totuși, această avansare nu a permis Republicii Moldova să-și îmbunătățească poziția comparativ cu alte state din Europa.

Evoluția indicatorului
În linii mari, după 2010 oferta de energie primară s-a majorat, deși în 2019 s-a produs o anumită scădere. Între 2010 și 2019 furnizarea energiei primare a crescut de la 2,6 la 2,9 mil. tone echivalent petrol, ceea ce reprezintă o avansare cu 11,5%. Creșterea ofertei de energie a determinat și majorarea consumului (Figura 19 ). Astfel, în 2019 comparativ cu 2010 consumul final de energie a sporit cu 16,8% și a crescut de la 2,3 la 2,7 mil. tone echivalent petrol.
În perioada dintre 2010 și 2019, cea mai rapidă creștere în utilizarea energiei a înregistrat-o consumul neenergetic, ce s-a majorat de la 32 la 67 mii tone echivalent petrol. La fel, o sporire rapidă s-a atestat și în cazul consumului energiei în agricultură: o avansare cu 73,2%, de la 71 la 123 mii tone echivalent petrol. Utilizarea energiei în transport, la fel, a cunoscut o creștere importantă cu 28,8%, de la 597 la 769 mil. tone echivalent petrol. O majorare mai lentă a fost consemnată în sectorul rezidențial: creșterea a constituit 11,6%, de la 1,1 la circa 1,3 mil. tone echivalent petrol. Consumul de energie în industrie și construcții, precum și în comerț și servicii publice a cunoscut o dinamică constantă. În industrie și construcții utilizarea energiei a variat în jurul valorii de 230 mii tone echivalent petrol, iar comerț și servicii publice consumul a fluctuat în apropierea nivelului de 270 mii tone echivalent petrol.

Figura 19. Oferta de energie de energie primară și consumul final de energie pe sectoare, mii tone echivalent petrol

Între 2010 și 2019, structura consumului final de energie a cunoscut schimbări minore (Figura 20). Ponderea sectorului rezidențial în consumul de energie s-a redus de la 48,6 la 46,5%, în timp ce cota transportului s-a majorat de la 25,5 la 28,1%. Alte două sectoare a căror pondere în utilizarea energiei s-a diminuat sunt: industria și construcțiile, de la 9,7 la 8,5%, și comerțul și serviciile publice, de la 11,8 la 9,9%. Cota utilizării energiei în agricultură și ponderea consumului neenergetic s-au majorat, însă acestea continuă să reprezinte o mică parte în consumul de energie. Astfel, cota agriculturii a sporit de la 3 la 4,5%, iar cea a consumului neenergetic a avansat de la 1,4 la 2,4%.

Figura 20. Structura consumului final de energie, %

Dacă între 2010 și 2019, oferta de energie primară s-a majorat cu 11,5%, atunci PIB-ul a crescut cu aproximativ cu 42%. În consecință s-a produs o creștere a productivității energetice și s-a realizat decuplarea creșterii economice de consumul de energie. Dacă, exprimăm outputul economic la paritatea puterii de cumpărare, atunci nivelul productivității s-a mărit de la 9,2 la 11,8 USD/g, ceea ce reprezintă o sporire cu 27,2%.
Productivitatea energetică a crescut mult mai rapid în Republica Moldova în raport cu alte state europene. De exemplu, între 2010 și 2019, în UE creșterea productivității a reprezentat 24,4% și a fost cu 2,7 p. p. mai mică decât ascensiunea înregistrată în Republica Moldova. Însă, chiar și în pofida acestui progres nivelul productivității din Republica Moldova rămâne scăzut comparativ cu valoarea indicatorului atestată în alte state europene. Printre statele europene Moldova ocupă o poziție mai apropiată de capătul clasamentului după nivelul productivității energetice (Figura 21).

Figura 21. Productivitatea energetică, USD PPC (2017=1)/g echivalent petrol

Indicatorul 2.4 Intensitatea energetică

Mesajul cheie
Intensitatea energetică este un indicator invers productivității energetice. Intensitatea energetică arată ce cantitate de energie consumată revine la o unitate valorică a outputului economic (un MDL sau USD de PIB ori VAB). Reducerea intensității ne arată că scăderea utilizării energiei a fost însoțită de producerea aceluiași nivel a PIB-ului sau chiar creșterea outputului.
Reducerea intensității sau majorarea productivității energetice indică asupra faptului că creșterea economică e însoțită de o utilizare mai economicoasă a resurselor energetice. În Republicii Moldova, după 2010 s-a înregistrat creșterea productivității și reducerea intensității energetice. Totuși, nu în toate sectoarele economice s-a atestat diminuarea intensității energetice.

Evoluția indicatorului
Între 2010 și 2019, creșterea consumului final de energie a fost devansată de majorarea PIB-ului. Aceste evoluții au determinat o creșterea a productivității energetice și o diminuare a intensității energetice la nivelul întregii economii (Figura 22 ). Astfel, dacă în 2010 la 27,2 grame echivalent petrol de energie revenea un leu, atunci în 2019 a acest raport a constituit 22,4 grame echivalent petrol/MDL, ceea ce reprezintă o scădere cu 17,7%. Un sector, în care s-a atestat o reducere mai pronunțată a intensității energetice este industria și construcțiile. În acest sector VAB-ul a crescut cu 54,1%, în timp ce consumul de energie a sporit, doar, cu 3,1%. În consecință, intensitatea energetică din industrie și construcții a scăzut cu 33,1%, de la 13,3 la 8,9 grame echivalent petrol/MDL. În același timp, în agricultură s-a înregistrat o creștere a intensității energetice. VAB-ul din agricultură s-a majorat cu 51,3%, iar utilizarea de energie a s-a mărit cu 73,2%. Drept urmare, în sectorul agricol intensitatea energetică a sporit cu 14,5%, de la 7,4 la 8,4 grame echivalent petrol/MDL.

Figura 22. Intensitatea energetică, MDL (2010=1)/g echivalent petrol

Indicatorul 2.5 Ponderea energiei regenerabile în consumul final de energie

Mesajul cheie
Sursele regenerabile de energie constituie alternative la combustibilii fosili și contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la diversificarea ofertei de energie și la scăderea dependenței de piețele volatile ale petrolului și gazelor. În Republica Moldova, după 2010, oferta de energie regenerabilă a crescut, deși în 2019 s-a înregistrat o diminuare. În consecință, s-a majorat și ponderea energiei regenerabile în oferta de energie primară și în consumul final de energie. Totuși, în Republica Moldova, oferta de energie regenerabilă, practic, este reprezentată integral de biocombustibili și deșeuri. Acest fapt indică asupra fazei embrionare de dezvoltare a unui sector modern de generare a energiei regenerabile.

Evoluția indicatorului
În general, după 2010 oferta de energie regenerabilă s-a majorat, deși în 2019 s-a atestat o anumită. Între 2010 și 2018 furnizarea energiei regenerabile a crescut de la 519 la 793 mil. tone echivalent petrol, ceea ce reprezintă o avansare cu 52,8%. Însă în 2019 oferta de energie regenerabilă s-a redus până la 660 mii tone echivalent petrol. În urma acestor evoluții, furnizarea de energie regenerabilă a crescut cu 27,2% în 2019 comparativ cu 2010. Datorită acestor evoluții s-a majorat și ponderea energiei regenerabile în oferta de energie primară și în consumul final de energie (Figura 23 ). Dacă în 2010, energia regenerabilă reprezenta 19,7% din oferta de energie primară, atunci în 2019 această cotă a constituit 22,5%. În aceeași perioadă, ponderea energiei regenerabile în consumul final de energie a crescut de la 22,1 la 24,1%.

Figura 23. Oferta de energie regenerabilă, mii tone echivalent petrol, și ponderea energiei regenerabile în oferta de energie primară și în consumul final de energie, %

În comparație cu alte state europene Republica Moldova are o poziție destul de bună la capitolul ofertei energiei regenerabile (Figura 24). Dacă în Moldova, între 2010 și 2019, ponderea energiei regenerabile în oferta de energie primară a crescut de la 19,7 la 22,5%, atunci în mediu pe UE acest indicator a înregistrat o evoluție mult mai modestă și s-a majorat de la 11,4 la 16%.

Figura 24. Ponderea energiei regenerabile în oferta de energie primară în statele europene, %

Totuși, în Republica Moldova, spre deosebire de alte țări europene, cota biocombustibililor și deșeurilor în oferta primară de energie regenerabilă este extrem de mare.  Biocombustibili și deșeurile reprezintă 98-99% din oferta primară de energie regenerabilă. La rândul, său peste 80% din biocombustibili și deșeuri îl constituie lemnele de foc. Acest fapt indică că energia regenerabilă în Republic Moldova este obținută în mare parte din tăierea copacilor, iar procesele moderne de producere a energiei regenerabile sunt într-o etapă incipientă de dezvoltare.

Indicatorul 2.6 Generarea deșeurilor

Mesajul cheie
Deșeurile reprezintă produse sau substanțe care în urma folosirii nu mai pot fi utilizate în activitățile umane (producție sau consum). Din cauza descompunerii îndelungate, dar și a emisiilor generate în timpul descompunerii, deșeurilor reprezintă o sursă importantă de poluare a mediului înconjurător.
În Republica Moldova se atestă 2 tendințe. Deșeurile provenite  de la întreprinderi cunosc, mai degrabă, o reducere, în special, după 2015. În același timp, volumul deșeurile generat de populație este în creștere.

Evoluția indicatorului
Din 2015 se atestă o tendință clară de reducere a deșeurilor de la întreprinderi (Figura 25 ). Astfel, dacă 2015, au fost generate aproape 4 mil. tone de deșeuri, atunci către 2019 cantitatea deșeurilor formate s-a redus aproape de 4 ori și a constituit 1,2 mil. tone. În cazul deșeurilor de la gospodării s-a înregistrat o creștere, ce s-a accentuat după 2018 (Figura 25 ). Între 2014 și 2018, volumul deșeurilor menajere a fluctuat ușor în jurul valorii de 2 mil. m3,  însă în 2019 și 2020 volumul deșeurilor a crescut mai intens. Drept urmare, în 2020, volumul deșeurilor colectate de la populație s-a cifrat la o valoare apropiată de 2,4 mil. m3 în 2020.

Figura 25. Deșeuri generate la întreprinderi, mii tone, deșeuri colectate de la populație, mii m3

Între 2010 și 2019, cantitate deșeurilor generate de la întreprinderi s-a redus cu 34,3%. În aceeași perioadă, VAB – indicator care reflectă procesul de producție, a crescut cu 42,1%. În acest context se atestă decuplarea procesului de producție de generare deșeurilor de la întreprinderi (Figura 26). Însă, în cazul deșeurilor de la gospodării e o altă situație. Deșeurile menajere și consumul gospodăriilor au avut o dinamică similară între 2014 și 2017, și o traiectorie diferită după 2018. În rezultatul acestor evoluții, deșeurile menajere au crescut mai rapid comparativ cu consumul gospodăriilor (Figura 26). Între 2014 și 2020, deșeurile formate la gospodării s-a majorat cu 20,9%, iar consumul gospodăriilor s-a mărit doar cu 5,4%. Astfel, actualul model de consum al populație continuă să favorizeze formarea accelerată a deșeurilor.

Figura 26. Deșeuri generate la întreprinderi, deșeuri generate de gospodării, VAB și consumul gospodăriilor, %

Indicatorul 2.7 Reciclarea deșeurilor

Mesajul cheie
Utilizarea deșeurilor reprezintă reintroducerea în circuitul economic a deșeurilor, sub formă de materii prime secundare sau utilizarea lor după prelucrare în calitate de semifabricate produse finite energie. Utilizarea deșeurilor, inclusiv reciclarea acestora, are un rol important în asigurarea unui mediu ambiant sănătos. Reciclarea determină reducerea presiunii asupra mediului, deoarece prin reintroducerea în circuitul economic al deșeurilor se diminuează și consumul resurselor naturale. În Republica Moldova se utilizează noțiunea de „deșeuri utilizate” care cuprinde atât reciclarea deșeurilor, cât și utilizare deșeurilor pentru producerea energiei. În Republica Moldova nu se atestă o tendință clară în evoluția utilizării deșeurilor.

Evoluția indicatorului
Ceea mai mare cantitate de deșeuri utilizate a fost înregistrată în 2010. Atunci au fost utilizate 1,4 mil. tone de deșeuri. Ulterior, între 2011 și 2019 cantitatea de deșeuri utilizate a variat între 300 și 700 mii tone (Figura 27 ). Totodată, raportul dintre deșeurile reciclate și deșeurile de la întreprinderi a avut cea mai mare valoare, de 77,1%, în 2010. Între 2011 și 2019 acest raport a fost a oscilat între 19-44%

Figura 27. Deșeuri reciclate, mii tone, și raportul dintre deșeurile reciclate și deșeurile generate la întreprinderi, %

Indicatorul 2.8 Utilizarea îngrășămintelor

Mesajul cheie
Sustenabilitatea sistemelor agricole reprezintă un element important al creșterii economice verzi. În acest context, un aspect al progresului către creșterea verde poate fi evaluat prin analizarea intensității aplicării îngrășămintelor minerale, deoarece folosirea intensă a azotaților sau fosfaților poate cauza poluarea mediului. În practica internațională, pentru a estima potențialul de poluare a îngrășămintelor minerale se realizează balanțele fertilizanților. În Republica Moldova nu se elaborează balanțele fertilizanților, însă sunt informații în baza căror se poate de analizat intensitatea utilizării îngrășămintelor minerale.
În Republica Moldova se constată o creștere accelerată a folosirii îngrășămintelor minerale. Totuși, extinderea  utilizării fertilizanților minerali nu a fost însoțită de o creștere rapidă a producției vegetale.

Evoluția indicatorului
În general, după 2010, se atestă creșterea utilizării atât a îngrășămintelor minerale, cât și a celor organice (Figura 28). Dacă în 2010, pentru prelucrarea terenurilor au fost introdus 20,1 mii tone de îngrășăminte minerale, atunci în 2020 a fost folosită o cantitate de peste 100 mii tone. În cazul îngrășămintelor naturale s-a atestat o evoluție mai sinuoasă, însă tendință de creștere poate fi destinsă. Astfel, dacă în 2010 cantitatea de îngrășăminte naturale utilizate a constituit 15,1 mii tone, atunci în 2020 pentru tratarea ariilor agricole s-au introdus  peste 105 mii tone de îngrășăminte.

Figura 28. Îngrășăminte minerale și organice, mii tone

Cea mai mare parte a îngrășămintelor minerale o constituie azotații. Fosfații ocupă poziția secundă, iar cea mai mică pondere o au fertilizanții de potasiu. Între 2010 și 2020, utilizarea tuturor tipurilor de îngrășăminte au cunoscut o creștere rapidă (Figura 29 ). Cantitatea utilizată de azotați s-a mărit de 4 ori, de la 16,4 la 66 mii tone. În aceeași perioadă, cantitatea introdusă de fosfați s-a majorat aproape de 9,9 ori, de la 2,4 la 23,8 mii tone. Folosirea îngrășămintelor de potasiu, la fel, s-a extins, iar cantitatea introdusă de fertilizanți a crescut de aproape 8,5 ori, de la 1,3 la 11,1 mii tone.

Figura 29. Îngrășăminte minerale de azotați, fosfați și potasiu

Indicatorul 2.9 Utilizarea apei

Mesajul cheie
Disponibilitatea resurselor de apă este o condiție de bază pentru a asigura o dezvoltare socioeconomică durabilă. Apa este vitală pentru a stimula creșterea sectorului agricol, dar și pentru a menține sănătatea populației la un nivel satisfăcător. De altfel, utilizarea mai eficientă a resurselor limitate de apă reprezintă unul dintre aspectele care indică asupra progresului în atingerea creșterii economice verzi. Pentru a evalua relația dintre utilizarea apei și dinamica economică se calculează productivitatea apei. Acest indicator arată ce valoare a outputului economic (un MDL sau USD de PIB) revine la un anumit volum de apă utilizată. De exemplu, creșterea productivității denotă faptul că producerea unui MDL sau USD de PIB a fost însoțită de scăderea consumului de apă.
În Republica Moldova, după 2010, consumul de apă a fost constant, iar PIB-ul a crescut. În consecință s-a produs o majorare a productivității apei. Totuși, această avansare nu a permis Republicii Moldova să-și îmbunătățească poziția comparativ cu alte state din Europa.

Evoluția indicatorului
Între 2010 și 2020 utilizarea apei a fost constantă. Dacă în 2010 s-au folosit 785 mil. m3 de apă, atunci în 2020 acest indicator, practic, nu s-a schimbat și a constituit 787 mil. m3. De asemenea, și în majoritatea sectoarelor utilizarea apei a cunoscut o evoluție stabilă, doar consumul apei de către gospodării a cunoscut o ușoară reducere (Figura 30 ). Între 2010 și 2020 pentru necesitățile de producție  s-a consumat anual în jur de 580 mil. m3. de apă, ceea ce reprezintă circa ¾ din apa utilizată. Pentru agricultură s-au folosit 38-40 mil. m3. de apă, iar pentru irigare s-au utilizat 40-50 mil. m3. de apă.  Consumul de apă a gospodăriilor s-a redus puțin, de la 118 mil. m3 în 2010 până la 118 mil. m3 în 2020.

Figura 30. Utilizarea apei pe sectoare, mil. m3

Dacă între 2010 și 2020, utilizarea apei a avut o evoluție stabilă, atunci PIB-ul a crescut cu aproximativ cu 32%. Drept urmare, productivitatea apei a sporit și s-a realizat decuplarea creșterii economice de consumul de apă. Dacă, exprimăm outputul economic la paritatea puterii de cumpărare, atunci în 2018 comparativ cu 2010 nivelul productivității s-a mărit de la 35,2 la 45,5 USD/m3, ceea ce reprezintă o sporire cu 31%. În pofida acestui progres nivelul productivității din Republica Moldova rămâne unul dintre cel mai scăzute în comparație cu alte state europene (Figura 31 ).

Figura 31. Productivitatea apei, USD PPC (2017=1)/m3