Indicatorul 5.1 Inovații în domeniul economiei verzi/mediului

Mesajul cheie
Inovațiile în domeniul mediului și a economiei verzi depinde atât de situația în ansamblu în care se găsește sistemul național de R&D, cât și de cea a operatorilor economici. Ambele dimensiuni necesită resurse financiare considerabile pentru rezultate de lungă durată, resurse pe care nici statul și nici marea majoritatea a agenților economici nu le dețin. Drept urmare, numărul de inovații aplicate în practică, inclusiv pe dimensiunea de mediu rămâne a fi redus, fără careva perspective clare pentru perioada următoare.  

Evoluția indicatorului
Republica Moldova cataloghează inovațiile drept „introducerea în întreprindere a unui produs, proces, metodă de organizare sau metodă de marketing, noi sau semnificativ îmbunătățite”. Această definiție coincide în mare parte cu abordarea internațională promovată de OECD și anume faptul că inovațiile trec dincolo de sistemul de cercetare și dezvoltare (R&D) și se bazează pe întreprinderile care implementează procese de producție, introduc în piață bunuri sau servicii, aplică metode de organizare sau concepte de marketing,  noi sau semnificativ îmbunătățite. Pentru prima dată o asemenea cercetare a fost realizată în anul 2017 și menționează că numărul întreprinderilor inovatoare în perioada 2015-2016 a constituit 673 întreprinderi sau circa 21% din numărul total incluse în cercetare.
Totuși aceste cifre sunt relativ modeste în comparație cu situația pe plan internațional, cauzele fiind determinate atât de situația în care se găsesc antreprenorii autohtoni, cât și infrastructura națională în domeniul R&D. Acest fapt este confirmat și de clasamentul Indicelui global al inovației, unde pentru anul 2021 Republica Moldova este situată abia pe poziția 64 din 132 de state (sau locul 37 dintre statele europene). În ceea ce privește inovațiile de mediului, situația poate fi evaluată în baza tehnologiilor dezvoltate în domeniu raportat la numărul total de tehnologii (date colectate de OCDE prezentate în figura 48). Astfel, în medie circa 1/5 din tehnologiile noi aplicate de întreprinderile autohtone pot fi considerate de mediu sau care caracterizează economia verde. Cele mai multe din acestea se referă proceduri de management de mediu și atenuarea schimbărilor climatice în sectorul energetic sau producției de bunuri.

Figura 48. Ponderea tehnologiilor de mediu în total tehnologii dezvoltate, %

Indicatorul 5.2 Cheltuieli publice pentru protecția mediului

Mesajul cheie
Statul Republica Moldova în continuare acordă o atenție scăzută dimensiunii de protecție a mediului inclusiv în ceea ce privește alocațiile de resurse financiare. Atât programele bugetare cât și instrumentele de alocare a banilor înregistrează o serie de carențe ce limitează executarea cheltuielilor. Mai mult ca atât, corelarea slabă a cheltuielilor publice în domeniu cu veniturile din taxele de mediu determină o situație destul de proastă în comparație cu statele europene, indiferent care ar fi prioritățile țării pe această dimensiune.

Evoluția indicatorului
Pentru o bună perioadă de timp, Fondurile ecologice (Fondul Ecologic Național - FEN și Fondurile ecologice locale) erau principalele instrumente de alocare a banilor publici pentru dimensiunea de protecție a mediului în baza acumulărilor din taxele ecologice. Începând cu anul 2017 mecanismul dat de finanțare a fost modificat prin eliminarea fondurilor ecologice locale și alocarea mijloacelor financiare ale FEN anual din veniturile generale ale bugetului de stat. De asemenea, cheltuielile statului în domeniu sunt prevăzute în cadrul programului bugetar „Protecția Mediului” care încearcă să transpună elementele-cheie ale diferitor documente pe planificare strategică, printre care strategiile sectoriale, planurile de activitate ale Guvernului, precum și cele din alte documente de politici în domeniu.
În ultimii ani, pentru implementarea programului „Protecția mediului” au fost alocate în medie câte 240 mil. MDL anual, sau mai puțin de 0,1% din PIB. Pe de o parte, această sumă reprezintă capacitățile bugetare, pe de altă parte aceasta reflectă înțelegerea trunchiată a conceptului de taxe de mediu, respectiv cheltuielile de mediu nu sunt corelate pe deplin cu veniturile din taxele de mediu. Mai mult ca atât, analiza comparativă a cheltuielilor aprobate la început de an, precizate pe parcurs, și a celor executate indică o discrepanță medie de aproape 100 mil. MDL. Cauzele acestei situații sunt multiple, de la sacrificarea priorităților de mediu în favoarea altor priorități de moment (Guvernul reduce cheltuielile de mediu pe parcursul anului bugetar) până la incapacitatea instituțiilor responsabile de a implementa programele de cheltuieli asumate.

Figura 49. Alocațiile bugetului de stat pe dimensiunea de protecție a mediului, mil. MDL

Resursele financiare menționate la programul menționat nu sunt singurele resurse alocate de către stat pe dimensiunea de protecție a mediului. Anumite cheltuieli de mediu (legate de evacuarea și epurarea apelor uzate), se regăsesc la un alt program bugetar, și anume Programul 75 „Dezvoltarea gospodăriei de locuințe și serviciilor comunale” sub-programul „7503 - Aprovizionarea cu apă și canalizare”. Alocarea acestor bani se realizează prin intermediul FEN în baza proiectelor înaintate de diferite autorități. Evident, nu toate aceste cheltuieli se referă la mediu (ex. construcția de apeducte) ci doar cele ce țin de colectarea și epurarea apelor uzate, adică cele legate de construcția și ameliorarea stațiilor de epurare și a sistemelor de canalizare a apelor uzate. Astfel, o analiză a proiectelor finanțate prin intermediul FEN prezintă un volum de resurse redus alocat pentru colectarea și epurarea apelor uzate, de circa 20% din total, restul revenind construcției și gestiunii sistemelor de aprovizionare cu apă.

Figura 50. Alocațiile Fondului Ecologic Național, mil. MDL

În comparație cu majoritatea țărilor europene Republica Moldova alocă cel mai puțin pentru protecția mediului. Raportat la nivelul economiei, în anul 2019 cheltuielile guvernamentale destinate protecției mediului la nivelul UE-28 au atins 0,5% din PIB, în timp ce statul Republica Moldova nu poate asigura mai mult de 0,1% din PIB. Practic, chiar dacă prioritățile de mediu sunt diferite în dependență de țară, majoritatea statelor acordă cel puțin dublu față de țara noastră pentru prevenirea, reducerea și eliminarea poluării sau oricare alte acțiuni de prevenire a degradării situației.

Figura 51. Cheltuielile guvernamentale destinate protecției mediului la nivel european, % din PIB în 2019

Indicatorul 5.3 Subvenții pentru energie

Mesajul cheie
În Republica Moldova subvențiile pentru energie apar în mare parte urmare reducerii de taxe pentru consumatorii casnici de gaz și electricitate. Aceasta se datorează dependenței absolute de energie de import și nivelului de trai scăzut al unei mari majorități a populației. Astfel, tarifele la resursele energetice sunt un subiect de discuții permanente în societate, de multe ori chiar cu tentă politică. Atât timp cât țara nu cunoaște un avans economic semnificativ, orice eliminare de taxe sau majorare de tarife este imediat taxată de populație, mediul de afaceri sau oponenți politici.

Evoluția indicatorului
Republica Moldova rămâne aproape total dependentă de importul de energie, acestea atingând în ultimii ani, în medie, 6–7% din PIB. Costul anual suportat de populația și firmele din țară în ultimii ani s-a cifrat în mediu la 14 mlrd. MDL cu fluctuații majore de la an la an în dependență de prețurile pe piața internațională și cursul de schimb al monedei naționale. Cu un nivel de trai relativ redus și cu grupuri importante de persoane vulnerabile, statul continuă aplicarea de reduceri de taxe pentru diferite categorii de resurse energetice, acestea fiind de fapt și subvențiile pentru energie. Astfel, specificul țării noastre (și al altor state în curs de dezvoltare) este acela că mare parte a suportului acordat de Guvern pentru sectorul energetic este destinată consumatorilor și nu producătorilor. Excepție o reprezintă schema de subvenționare a energiei verzi și anume investițiile efectuate în construcția sistemelor de producere a energiei regenerabile sau transferurile directe către categoriile vulnerabile de populație în perioada rece a anului.
În termeni monetari, volumul cel mai mare de subvenții apare sub formă de reduceri de taxe, și anume TVA la cota zero pentru energia electrică, respectiv 8% pentru gazele naturale. Acestea generează subvenții de circa 350 mil. MDL în cazul energiei electrice și circa 500 mil. MDL pentru gazul natural pentru consum propriu sau încălzire, figura 52. Totodată, volumul total de subvenții se mențin relativ constante în raport cu PIB, anumite fluctuații fiind determinate de prețuri și cursul valutar.

Figura 52. Estimări ale subvențiilor în energie pentru consumatori în Republica Moldova, mil. MDL

Indicatorul 5.4 Cheltuielile private pentru protecția mediului

Mesajul cheie
Informația privind investițiile destinate protecției mediului realizate în sectorul privat este limitată. Chiar și așa, volumul de resurse financiare alocate de mediul privat înregistrează aceeași situație ca și în cazul cheltuielilor publice de mediu, fiind aproximativ la același nivel.  Acest fapt determină un volum de cheltuieli totale de mediu mult sub cel realizat în țările europene, de doar 0,2% din PIB față de media UE de circa 1,9% în anul 2020.

Evoluția indicatorului
Pe lângă cheltuielile publice de mediu, mai sunt și un șir de cheltuieli curente sau investiții realizate de sectorul privat. Anumite date privind cheltuielile private de mediu se referă la cheltuieli curente și cheltuieli pentru reparația capitală a fondurilor fixe. În perioada anilor 2019/2020 acestea s-au menținut aproximativ egale în jurul valorii de 250 mil. MDL, același nivel ca și în cazul cheltuielilor publice de mediu. Majoritatea cheltuielilor sunt direcționate către colectarea și epurarea apelor uzate (66%) și gestionarea deșeurilor (23%) și într-o mică măsură altor domenii. Acest fapt se datorează în special reglementărilor sporite a activității de întreprinzător pe dimensiunea de utilizare a apei precum și normelor de gestionare a deșeurilor de producție. Chiar și așa, acest volum de resurse financiare alocate de mediul privat este mult sub cel alocat în țările europene. Media UE prezintă faptul că cheltuielile private de mediu le depășesc pe cele publice de cel puțin 2 ori ajungând, per total la un nivel de 1,9% din PIB (2020). Spre comparație, Republica Moldova reușește să asigure cheltuieli totale pentru protecția mediului doar în jur de 0,5% din PIB.

Figura 53. Cheltuieli curente și cheltuieli pentru reparația capitală a fondurilor fixe pentru protecția mediului, mil. MDL

În cele din urmă, pentru o evaluare cât mai largă a cheltuielilor destinate protecției mediului, pe lângă cheltuielile realizate de guvern și mediul privat, pot fi menționate și programele de asistență externă. Republica Moldova este parte a Proiectul „EU4Environment” alături de alte state din Parteneriatul Estic și beneficiază de suport  în asigurarea utilizării durabile a capitalului natural, îmbunătățirea calității mediului și bunăstării populației și stimulării creșterii economice.

Indicatorul 5.5 Subvențiile în agricultura ecologică

Mesajul cheie
Agricultura ecologică cu greu își face loc ca ramură distinctă a agriculturii. La un număr redus de operatori și suprafață de terenuri încadrată în agricultura ecologică nu poate fi vorba nici de investiții masive. De altfel, fără un grup bine conturat nici subvențiile în agricultura ecologică în Republica Moldova nu pot atinge un nivel comparabil cu cele din alte țări, chiar dacă există programe expres destinate. Astfel, sectorul dat înregistrează o evoluție anemică fiind dictată de puținii agricultori cu entuziasm în acest tip de agricultură.

Evoluția indicatorului
Republica Moldova continuă să susțină agricultura locală prin plăți directe către operatorii economici, pe larg cunoscute drept subvenții în agricultură. Principalul instrument de alocare a resurselor financiare este reprezentat de Fondul Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural care pentru anul 2020 a ajuns la un volum de circa 0,6% din PIB. Reglementările de alocare banilor menționează și posibilitatea susținerii agriculturii ecologice, inclusiv program specific destinat promovării și dezvoltării agriculturii ecologice. Mai mult ca atât, în vederea încurajării producției agroalimentare ecologice sunt prevăzute subvenții în cuantumuri majorate de până la 20%. Cu toate acestea, din figura 54 observăm că resursele financiare orientate către agricultorii încadrați în agricultura ecologică este extrem de mică, în medie de doar 2 mil. MDL anual sau mai puțin de 0,2% din totalul fondului de subvenționare.
Chiar dacă o bună parte din dosare depuse sunt autorizate spre alocare de subvenții, ponderea sumei alocate în totalul sumei solicitate este una mult mai mică. Acest fapt denotă starea în care se găsește agricultura ecologică și eligibilitatea în raport cu cerințele generice ale conceptului de agricultură ecologică. Mai mult ca atât, număr redus de operatori și suprafața terenurilor cultivate ecologic de doar 1% din totalul terenurilor agricole vorbește despre tentația redusă a agricultorilor de a se orienta spre asemenea activitate. Cauzele sunt multiple și se referă atât la nivel de cerere și anume oportunitățile reduse ale pieței interne, cât și la nivel de ofertă, respectiv cerințele sporite de certificare și necesitatea unor investiții masive.

Figura 54. Volumul subvențiilor în agricultura ecologică, mil. MDL