Capitolul 4. Dimensiunea de mediu a
calității vieții
Acest capitol analizează dacă ecologizarea generează beneficii pentru oameni. Cei patru indicatori măsoară poluarea aerului, expunerea populației la particule fine și accesul la apă potabilă și canalizare sigură. Folosind aceste măsurători, capitolul reflectă asupra modului în care condițiile de mediu și riscurile de mediu interacționează cu calitatea vieții și bunăstarea oamenilor. Mai mult, acesta arată în ce măsură creșterea veniturilor este însoțită (sau nu) de o creștere a bunăstării generale.
Indicatorul 4.1 Poluarea aerului
Mesajul cheie
Emisiile de substanțe în atmosferă reprezintă principalul factor care contribuie la poluarea mediului. Degradarea calității aerului are consecințe economice și sociale substanțiale, cum ar fi: înrăutățirea stării de sănătate a populației și reducerea productivității muncii, ceea ce duce la scăderea calității vieții. În acest context, un aspect ce ține de atingerea creșterii verzi poate fi analizat prin prisma nivelului de emisii a substanțelor poluante în aer.
În Republica Moldova, după 2010, se înregistrează o tendință de creștere a emisiilor de substanțe poluante în aer – evoluție ce sporește riscurile pentru starea mediului și sănătatea oamenilor. Această evoluție este cauzată de creșterea rapidă a emisiilor de substanțe poluante generate transportul auto.
Evoluția indicatorului
În general, emisiile în atmosferă generate de transportul auto cunosc o tendință de creștere și s-au majorat de la 146,5 mii tone în 2010 până la 163,8 mii tone în 2019 (Figura 40 ). Trebuie de menționat că în 2017 cantitatea emisiilor a atins cel mai înalt nivel de după 2010 și a constituit circa 300 mii tone. Volumul emisiilor generate de sursele staționare este cu mult mai mic decât cel cauzat de emisiile de la transportul auto. Totodată, după 2010 emisiile de la surse staționare, mai degrabă, sunt în scădere. Dacă în 2010 de la sursele staționare a fost degajat în aer 15 mii tone de substanțe poluante, atunci în 2019 s-au înregistrat 14,2 mii tone de emisii.
Figura 40. Emisii în atmosferă a substanțelor poluante, mii tone
Analiza comparativă a emisiilor unor substanțe poluante (oxizii de azot și oxizii de sulf) raportate la numărul populației denotă o tendință îngrijorătoare. Deși, Republica Moldova ocupă una dintre ultimele poziții printre statele europene la capitolul emisii de substanțe pe cap de locuitor, creșterea înregistrată în Republica Moldova este foarte mare. În 2019 comparativ cu 2014 în Republica Moldova a fost consemnată o majorare cu aproape 83% a emisiilor pe cap de locuitor. Trebuie de menționat că doar în Republica Moldova s-a atestat o creștere, iar în celelalte state europene au fost scăderi ale cantității emisiilor de poluanți pe cap de locuitor și doar în Lituania a fost înregistrată o ușoară majorare, cu 3,2% (Figura 41 ). În urma acestor evoluții a crescut și emisiile pe cap de locuitor din Republica Moldova raportate la indicatorul similar di UE, de la 32,2 la 74,6%.
Figura 41. Emisiile în atmosferă a unor substanțe poluante (oxizi de azot și oxizi de sulf) raportate pe cap de locuitor
Indicatorul 4.2 Expunerea populației la particule fine (PM2,5)
Mesajul cheie
Unul dintre efectele directe ale poluării mediului se referă la înrăutățirea sănătății populației. degradarea asupra sănătății umane și a ecosistemelor. Expunerea populației la particule fine (PM2,5) este un indicator ce redă influența poluării asupra sănătății umane. Particulele fine reprezintă particule solide și lichide suspendate în aer ce au diametrul mai mic de 2,5 micron. În Republica Moldova, se atestă o reducere a expunerii populației la particule fine. De asemenea, în aspect comparativ, Republica Moldova ocupă o poziție medie în raport cu alte state europene la capitolul expunerii populației la particule cu diametru mai mic de 2,5 microni.
Evoluția indicatorului
Conform datelor OECD, în Republica Moldova, expunerea populației la particule fine se reduce (Figura 42 ). Dacă în 2010 expunerea constituia 18,5 micrograme/m3, atunci în 2019 s-a ajuns la un nivel de 14 micrograme/m3.
Figura 42. Expunerea populației la particule fine (PM2,5) în Republica Moldova, micrograme/m3
Evoluțiile din Republica Moldova se înscriu în tendința generală de scădere a expunerii populației la particule fine atestată în UE (). De altfel, în 2019 Republica Moldova avea o expunere de 14 micrograme /m3, un nivel apropiat de valoarea indicatorului atestată în UE de 13,5 micrograme /m3.
Figura 43. Expunerea populației la particule fine (PM2,5), micrograme/m3
Indicatorul 4.3 Accesul la surse sigure de apă potabilă
Mesajul cheie
Asigurarea accesului populației la apă de calitate are o importanță deosebită pentru asigurarea dezvoltării umane durabile. Apa de rea calitate afectează sănătatea oamenilor și poate genera costuri sporite pentru activitățile economice. Presiunea exercitată de activitățile umane devine din ce în ce mai mare astfel încât asigurarea accesului populației la apa potabilă necesită un tratament tot mai avansat și mai costisitor. În acest context progresul către creșterea verde poate fi evaluat și în funcție de accesul populației la sursele sigure de apă potabilă. Pentru a cuantifica această dimensiune a creșterii verzi se utilizează indicatorul ce reflectă ponderea populației care utilizează servicii de livrare a apei potabile gestionate sigur. La rândul său, indicatorul dat reprezintă ponderea populației care utilizează o sursă îmbunătățită de apă potabilă care se află în apropiere, este disponibilă când apare necesitatea de a utiliza apa nu este contaminată.
În Republica Moldova extinderea rețelei publice de alimentare cu apă se realizează cu ritmuri sporite. În consecință, a sporit accesul populației la servicii de apă potabilă gestionate sigur. Totuși, în aspect comparativ, Republica Moldova ocupă una din ultimele poziție în raport cu alte state europene la capitolul accesului populație la servicii de apă potabilă gestionate sigur.
Evoluția indicatorului
Între 2010 și 2020 sistemul public de alimentare cu apă s-a extins rapid, iar lungimea rețelelor a crescut cu 81,4%, de la 8509,9 până la 15436,1 km. Această „creștere”, în cea mai mare măsură, a fost determinată de extinderea sistemelor publice de aprovizionare cu apă în zonele rurale. Între 2010 și 2020, în localitățile rurale lungimea rețelelor publice de alimentare cu apă s-a majorat de 2,6 ori, de la 4047,5 până la 10613,7 mii km. În ariile urbane, extinderea rețelelor publice de alimentare cu apă a fost mult mai lentă. Lungimea rețelelor s-a extins doar cu 8%, de la 4462,6 până la 4822,4 km (Figura 44 ).
Figura 44. Lungimea rețelelor publice de alimentare cu apă, km
Extinderea rețelelor publice de alimentare cu apă a dus la sporirea a accesului populației la servicii de livrare a apei gestionate sigur. Între 2014 și 2020 ponderea populației cu acces la servicii de livrare a apei gestionate sigur a crescut de la 72,2 la 74,1%. Totuși, în pofida acestei avansări Republica Moldova rămâne cu mult în urma altor state europene în asigurarea accesului populației la surse sigure de apă (Figura 45 ). De exemplu, în 2020 în UE ponderea populației cu acces la servicii de livrare a apei gestionate sigur constituia 97,8%, ceea ce este cu 23,7% mai mult decât indicatorul similar atestat în Republica Moldova.
Figura 45. Ponderea populației cu acces la servicii de livrare a apei gestionate sigur, %
Indicatorul 4.4 Populația conectată la canalizare
Mesajul cheie
Accesul la servicii de canalizare și salubritate au un rol important în protejarea sănătății populației, deoarece minimizează probabilitatea intrării în contact cu micro-organisme periculoase. Totodată, prin intermediul sistemelor de canalizare se asigurarea reîntoarcerii apei în bazinele acvatice, ceea ce permite să menținem oferta serviciilor eco-sistemice la un nivel acceptabil. În această ordine de idei trebuie de menționat că accesul populației la serviciile de canalizare și sanitație, la fel, reprezintă un aspect al tranziției spre economia verde. Un indicator prin care se măsoară posibilitatea de a utiliza la serviciile de canalizare și sanitație este pondere populației ce folosesc cel puțin serviciile de sanitație de bază.
În Republica Moldova se înregistrează un anumit progres în extinderea rețelei publice de canalizare. Totuși, sporirea lungimii rețelelor de canalizare este cu mult depășită de lărgirea rețelelor publice de alimentare cu apă. Această evoluție creează presiuni suplimentare asupra resurselor de apă, deoarece consumul de apă este urmat de reîntoarcerea în circuitul natural a unei cantități mai mici de apă calitativă. Totodată, deși pe fondul extinderii rețelei publice de canalizare a sporit accesul populației la cel puțin serviciile de sanitație de bază, Republica Moldova ocupă una din ultimele poziție în raport cu alte state europene la capitolul dat.
Evoluția indicatorului
Între 2010 și 2020 sistemul public de canalizare a cunoscut o anumită extindere, iar lungimea rețelelor de canalizare crescut cu 14,8%, de la 2586,5 până la 2970,3 km. Extinderea sistemelor de canalizare a fost mai intensă în localitățile rurale comparativ cu cele urbane. Între 2010 și 2020, în zonele rurale lungimea rețelelor de canalizare s-a majorat cu 39%, de la 404,2 până la 563,1 mii km. În ariile urbane lungimea rețelelor s-a majorat cu 10,3%, de la 2182,3 până la 2407,2 km (Figura 46 ).
Figura 46. Lungimea rețelelor publice de canalizare, km
În Republica Moldova autoritățile naționale se concentrează mai mult pe extinderea sistemelor de alimentare cu apă și mai puțin pe construcția sistemelor de canalizare. Între anii 2010 și 2020 lungimea rețelelor publice de alimentare cu apă a crescut cu circa 6926,2 km. În aceeași perioadă lungimea rețelelor publice de canalizare a crescut doar cu circa 383,8 km. Datorită acestor extinderi, în anul 2020 la sistemul public de alimentare cu apă erau conectate peste 2,2 mil. persoane (82,3% din populația țării), iar de serviciul public de canalizare beneficiau puțin peste 1 mil. persoane (40,8% din populația țării). Totodată, deseori extinderea rețelei de canalizare nu este însoțită de construcția stațiilor de epurare. Astfel, în 2020 circa 71% din totalul sistemelor publice de canalizare erau dotate cu stații de epurare. Cu toate acestea, mai multe stații de epurare se aflau într-o stare precară, din cele 92 stații de epurare existente, funcționale erau 81.
Extinderea rețelelor publice de canalizare a dus la lărgirea accesului populației la servicii de sanitație. Între 2014 și 2020 ponderea populației cu acces cel la puțin serviciile de sanitație de bază a crescut de la 75,5 la 78,7%. Totuși, în pofida acestei avansări Republica Moldova continuă să ocupe una dintre ultimele poziții printre statele europene în asigurarea accesului populației cel puțin la serviciile de sanitație de bază (Figura 47 ). De exemplu, în 2020 în UE ponderea populației cu acces cel la puțin serviciile de sanitație de bază constituia 97,8%, ceea ce este cu 18,2% mai mult decât indicatorul similar atestat în Republica Moldova.
Figura 47. Ponderea populației cu acces cel puțin la serviciile de sanitație de bază, %
